Semnele Agni Yoga, 11

Nicholas Roerich, Muntele „M”

11. Ciripitul păsărilor a întrerupt clipa de odihnă. De ce s-au încordat păsările în primele ore ale dimineții? Ele au cutezat, auzind elogiile cutezanței. Nimeni nu le-a spus, că ciripitul lor zilnic nu le va spori cutezanța. Asurzind prin caracterul zilnic, întunericul strigă. Întunericul nu suportă cutezanța luminii.

Atunci când este încordat cântarul Stăpânului, ne vom trezi devreme pentru a cântări despre cum am încheiat ziua de ieri. Vom selecta doar ce este mai cutezător pentru ca aceste boabe să îngreuneze talerul cântarului. Supărarea lumii vechi o vom adăuga, pentru că greutatea acesteia ne va fi de folos. Vom adăuga și batjocurile ignoranței – fiecare dintre acestea vor îngreuna talerul adevărului. Dacă vom găsi amenințări și atentate, nu vom ezita să le adăugăm la talerul plin. Ce anume face cântarul să se clatine? Cu ce este plin talerul acuzării? Ce zdrențe gri și jalnice au umplut talerul judecății? Precum frunzele din iarna trecută se îngrămădesc blestemele cotidiene – gunoiul zilei de ieri.

Triumfați, cutezanțe, pentru că cea mai înaripată a învins condamnarea.

”Stăpâne, permite-mi să arunc în foc zdrențele obișnuinței înșelătoare. Nu voi greși prin a înțelege că Tu ai blagoslovit cutezanța înaripată. În furnalul sacru voi făuri Aripile Alaya. Nu cunosc plângeri și înverșunare și altele care să plece noile mele aripi. Nou va fi cântecul meu!”

2017-08-02 de enkratos Categorii: Agni Yoga (Etica vie), Semnele Agni Yoga Lasă un comentariu